Articolul original http://www.wired.com/2015/03/mysterious-childhood-paralysis-linked-cold-virus/ şi mai jos traducerea.
Anul trecut, sute de copii în toată țara s-au îmolnăvit cu ceea ce părea o răceală banală. Nimic de speriat: niște dureri, muci, tuse și strănut. Dar apoi, în mod misterios, cîțiva copii au paralizat - laînceput doar o mână sau un picior, dar apoi s-a extins pâna la a avea nevoie de aparate ca să respire. CDC raportează
că din august 2014, cel puțin 115 copii din 34 state din US s-au îmbolnăvit de o slăbire a mușchilor sau paralizie, pe care acum o denumesc mielita acuta flacida (acute flaccid myelitis). Doctorii au început să vâneze originea aceste boli stranii de peste o jumătate de an, și acum cred că au identificat vinovatul: enterovirusul D68.
Enterovirusul D68 este cunoscut de zeci de ani - a fost pentru prima dată identificat în California în 1962 și este una dintre multiplele tulpini virale care cauzează răceala comună. Aparţine aceluiași gen ca și poliovirusul, un virus infecțios care atacă nervii și care poate cauza paralizie. Dar până în 2012, EV-D68 nu a fost asociat niciodata cu mai mult decât cu o boală respiratorie. Atunci primii copii cu slăbire musculară și paralizie au avut rezultate pozitive si pentru EV-D68. La momentul respectiv, cazurile erau prea puține ca medicii să poată da vina definitiv pe enterovirus pentru simptomele înspăimântătoare. Epidemiologii au suspectat EV-D68 și în cazurile din toamna trecută, dar teste de lichid cefalorahidian nu au arătat nici un semn al acestiu virus, așa că, cauza paraliziei a rămas un mister.
Acum, un studiu în "Lancet Infectious Diseases"confirmă suspiciunile doctorilor, legând în mod definitiv EV-D68 de straniile efecte neurologice. O echipă condusă de oameni de știință din San Francisco, de la Universitatea din California, a analizat mostre de sânge, lichid cefalorahidian, scaun, secreții respiratorii de la 48 pacienți de pediatrie din două spitale din California și Colorado, unde au fost cele mai multe cazuri de paralizie. Cercetătorii au folosit testare genetică pentru a căuta potențialele surse ale bolii de la viruși la bacterii sau ciuperci. În timp ce au găsit o mare varietate de agenți patogeni la pacienți, doar o tulpină virală a apărut consistent în culturile acestora - EV-D68 "Nu am găsit nici o dovadă a unui alt agent" spune Charles Chiu, un profesor la laboratorul de medicină şi boli infecţioase la UCSF. "Aceste rezultate negative ne arată că acesta este virusul care este implicat în boală"
Pentru prima dată, au găsit EV-D68 în sângele unui copil, ceea ce poate să fie un semn că virusul poate să infiltreze sistemul nervos şi să cauzeze paralizie. "Sângele este poarta prin care aceşti viruşi ajung la creier şi la măduva spinării" explică Chiu. "Aşa funcţioneaza poliomielita". Ca şi în testele precedente, echipa nu a găsit virusul în lichidul cefalorahidian, dar Chiu bănuieşte că doctorii au luat mostre prea târziu după infecţia iniţială, după ce virusul a dispărut. Este posibil şi că, ca şi poliomielita, virusul este dificil de detectat în lichidul cefalorahidian.
Rezultatele lor sugerează şi cum acest virus, înainte benign, a dezvoltat abilitatea de a paraliza. Cercetătorii au analizat mostrele de EV-D68 de la fiecare pacient cu paralizie, şi au constatat că aparţin aceleaşi tulpini: una care a apărut în 2010, cu cinci - şase mutaţii unice. Aceste schimbări mici pot explica de ce EV-D68 poate cauza paralizie, şi nu doar probleme respiratorii. "Virusul s-a transformat într-o direcţie care îl face genetic mai similar cu poliomielita şi alte enterovirusuri care pot cauza probleme neurologice" spune Chiu.
Cu toate că genetic EV-D68 seamănă mai mult cu poliovirusul, nu este clar daca virusul este cel care cauzeaza direct problemele musculare şi paralizia (ca şi în cazul poliomielitei). "Sunt încrezător că am găsit vinovatul" spune Chiu "dar încă nu ştim cum este implicat în boală." Dacă virusul este cel care invadează sistemul nervos, oamenii de ştiintă încă trebuie să afle cum anume face acest lucru. Este posibil ca virusul să nu atace direct sistemul nervos, ci să întoarcă corpul împotriva lui însuşi. Chiu spune că EV-D6 ar putea declanşa un răspuns autoimun anormal, unde corpul produce anticorpi care apoi invadează sistemul nervos central.
Deşi acest studiu arată că există o legătură între EV-D68 şi paralizie, mai este o mică şansă că nu virusul cauzează paralizia. "Au făcut o treabă foarte bună în a arăta că există o asociere (...) dar este tot ce au, o asociere, nu o cauzalitate - nu este un pistol fumegând" spune Avindra Nath director clinic la National Institute of Neurological Disorders and Stroke.
În ciuda tuturor necunoscutelor, un lucru este sigur: dacă acest virus este vinovat, este doar o mică parte a imaginii. Ca şi poliomielita şi West Nile, doar o mică parte a copiilor infectaţi cu EV-D68 au arătat simpome neurologice. Cercetătorii au găsit în studiul lor o pereche de fraţi care ambii au fost infectaţi cu virusul, dar unul a avut doar simptome respiratorii în timp ce celălalt a suferit de probleme musculare. Analiza genetică a virusului a arătat ca ambii au fost expuşi la aceeaşi tuplină virală. "Aceste rezultate ne arată ca virusul nu acţionează singur (...) şi colaborează cu altceva: genetica individului, imunogenetica, sau altceva din mediu" spune Priya Duggal, epidemiolog genetician la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health. Cercetătorii plănuiesc să testeze fraţii din punct de vedere genetic pentru a vedea care sunt diferenţele care ar putea cauza un răspuns diferit la virus.
Acum că oamenii de ştiinţă au reuşit să lege EV-D68 de cazurile de paralizie infantilă, se străduiesc să afle cum lucrează acest virus şi daca cauzează în mod direct boala. Aceste întrebări sunt critice în dezvoltarea terapiilor şi a vaccinurilor şi vor da doctorilor un răspuns privitor la ce se va întâmpla cu copiii deja afectaţi. 70% dintre copiii cu paralizie sau probleme musculare din studiul lui Chiu au avut imbunătăţiri minore, sau deloc şi nici un copil un a avut o recuperare completă. "Există posibilitatea că acest lucru să fie permanent" spune Chiu. Cercetătorii au testat deja două medicamente experimentale pe virus, dar nici unul nu pare să fie eficient. "Ştim mult mai puţine despre acest virus decât despre poliomielită. Din păcate, suntem abia la început în înţelegerea acestuia"
Un articol cam lung care însă arată ce puţin suntem pregătiţi în a înţelege bolile noi care apar sau cum evolueaza cele pe care le cunoaştem deja.Măcar pentru cele pe care deja le cunoaştem, şi pentru care avem o soluţie să le prevenim, să o facem. Şi da, aici mă refer la vaccinare care ar trebui să aibă un caracter obligatoriu.