Iar la medic?

Mi se pare că scriu aici doar când Maximilian ajunge la medic. Dar, mă grăbesc prea tare. Mai întâi un mic update cu ce s-a mai întâmplat în ultima vreme:
1. Am fost în concediu, și lui Maximilian i-a plăcut mult la mare.
2. Am început grădinița. Piticului îi priește și se simte bine. La început era puțin cam stingher, și nu prea știa el ce să facă cu așa mulți copii, dar s-a descurcat. Educatoarele spun că el este capul răutăților, ceea ce pe mine, sincer, mă bucură. Înseamnă că este vioi, și curios, și încearcă limitele, respectiv nu le acceptă așa cum sunt ele desenate de autoritate. Sper să păstreze spiritul acesta de curiozitate toată viața.
3. Tot intrarea în colectivitate este cea care însă ne-a pus puțin capac. De peste o lună trecem doar din răceală în gripă și apoi în traheobronșită și așa mai departe. Acum, ultima fază, este o tusă, cu nas înfundat, și cu o parotidită care nu știm încă de la ce este. Ne-am panicat și am fost și la Medicover și la Matei Balș ca să încercăm să evităm orice posibilitate de evoluție negativă. Nu l-au internat, și deocamdată evoluți apare favorabilă. Însă, asta înseamnă o altă săptămână petrecută departe de grădiniță, și mai înseamnă că trebuie să renunțăm la bazin, care începuse să îi placă mult de tot lui Maximilian. Poate la primăvară ne întoarcem și la bazin.

Sănatate multă tuturor!

Inca un an (aproape)

   A trecut ceva timp de când am postat ultima dată. De atunci am trecut prin mai multe experienţe: Maximilian a stat singur aproape o lună la bunici, timp în care noi am putut să amenajăm cât de cât prin casă. Pentru Maximilian nu a fost nimic deosebit, în fiecare seară ne-am văzut pe Skype. Cred însă că mult mai traumatică a fost experienţa aceasta pentru noi. Indiferent ce făceam, unde plecam, ne gândeam că trebuie să ţinem cont şi de el, şi pe urmă ne dădeam seama că este de fapt la sute de kilometri distanţă.
   O altă experienţă, de data aceasta una de care ne-am fi lipsit, este internarea în spital. De pe la Crăciun, piticul a făcut puţină febră, aşa că am mers la medic să ne spună ce e de făcut. După nişte siropele şi doua săptămâni, cum răceala tot nu trecea, ne-am întors la medic, care din nou ne-a dat alte siropele. După încă o săptămână, primeam antibiotic pe gură, şi la o săptămână după aceea eram ok, sau cel puţin aşa am crezut două zile. După care a recidivat, a făcut temperatură, secreţii nazale abundente, dar poftă de suflat nasul ioc, aşa că am început din nou sarabanda pe la medici. Marţi că "e doar o mică răceala, dar nu îmi plac mucii aceia", joi "să facem o radiografie, să vedem ce e acolo" şi "eu l-aş trimite la spital dar nici nu ştiu, că voi sunteţi părinţii" şi vineri am mers la spital, unde Maximilian a stat internat o săptămână cu pneumonie şi Dana cu el.
   În spital, la Grigore Alexandrescu, săracul copil a stat în regim de "semidenteţie" în clădirea unde era salonul timp de o săptămână aşa că atunci când i-am adus acasă parcă ar fi scăpat din închisoare, şi Maximilian, dar şi Dana. Personalul medical din spital mi s-a părut amabil şi asistentele au refuzat chiar să primească o mică atenţie de la Dana. S-au comportat foarte frumos, sau cel puţin mie aşa mi s-a părut. Că nu era lux, nu era extrem de curat, şi cu cât erau mai jos în ierarhia spitalului oamenii erau mai "din topor" se trece peste... Bine că a trecut, şi să nu mai fie nevoie să facem asemenea vizite prelungite.

Probleme băieţeşti

Nu la toţi băieţeii, doar la unii apar probleme cu "instalaţia" şi este necesară o mica interventie pentru a aduce totul in parametrii normali de functionare. În limbaj medical i se spune decalotare şi in esenţă este o operaţiune care nu ar trebui să fie dureroasă... Circumcizia este o cu totul altă operaţiune, şi nu a fost cazul de aşa ceva. Aceasta (circumcizia) este de două feluri: rituală, caz în care este făcută în cadrul unui ritual şi din motive religioase, sau medicală, când are un fundament medical.
Acum a trecut, o sa îl jeneze pe pitic câteva zile, dar pe urmă nu ar trebui sa fie probleme. Control, săptămâna viitoare, joi seara. Sper să nu mai fie munţii aştia de zăpadă pe străzi, şi să putem merge cu maşina.
Ca şi sfat, dacă vedeţi că băieţelul are asemenea probleme, nu amânaţi vizita la medicul de specialitate. Cu cât copilul este mai mare, experienţa este mai traumatică. Plus că poate încerca să se abţină de la urinat, ceea ce poate duce la alte probleme. Referitor la operaţie, am citit pe internet o mulţime de păreri contra. Pe Wikipedia spune că la copii mici decalotarea se produce singură până la vârsta de patru ani, însă... Internetul nu are diplomă medicală. Indiferent ce o să citesc pe Internet, o să am încredere mai mare în medicul de specialitate!

Vacanțe la bunici

Am fost într-o mică vacanță la bunici. Evident, prima grijă a fost cum să procedăm ca drumul să fie cât mai puțin stresant pentru Maximilian. Deși nu citisem articolul acesta ne-am gândit că cel mai simplu ar fi să programăm drumul în așa fel încât o parte cât mai mare a drumului să o facem în perioada somnului piticului. De aici pornirea la ora trei - patru dimineața, astfel cel puțin jumătate din drum a reușit să treacă cu un mic somn.

Somn rutier

La bunici, bucurie maximă. Atât pentru ei, cât și pentru Maximilian. Cea mai cea experiență la bunici a fost ștrandul. Inițial privită cu teamă cantitatea aceea imensă cu apă, dar după puțin timp s-a obișnuit și a savurat experiența.

Trei generații la apă

E dificilă întoarcerea la betoanele din București, deoarece e prea cald și nu putem nici măcar să ieșim din apartament, în timp ce în Marghita bunicii îl duceau la plimbare în grădină. mergeau să vadă cățeii, purceii, udau grădina în fiecare dimineață, duceau afară gunoiul...

Update la breiching nius

Deoarece episoadele de stare nasoala au continuat, am mers la medic. Am avut noroc si era chiar pediatra noastra de servici. Pe scurt, se pare ca este o mica epidemie de enterocolita infectioasa. O tratam si speram sa treaca. Daca continua, poate ca va trebui si sa ne internam in spital. 

Ca si bonus, poate ne imbolnavim si eu si Dana.

Breiching nius

Mai ne da o maseluta, avem freza noua de la Ciufulici, ne place sa ne plimbam cu metroul.

Asta ca si lucruri bune care ni se intampla...

Mai putin bine este ca azi dimineata, dupa masa de la ora 6, ne-am trezit de-a binelea cand Maximilian a vomat tot afara. A adormit la loc, dar ne ingrijoreaza, ca inca nu a facut asa ceva niciodata :( Este sub supraveghere, cum ar spune medicii.

Nazdravanii

Maximilian s-a făcut un năczdedeeEdewwawwwwrrrrewq țyyyyyyy

De la început. Maximilian s-a făcut un năzdrăvan. Pe lângă că ne sucește pe degete cum vrea, mai nou doarme foarte agitat. În noaptea aceasta plângea și se încorda ca și cum l-ar fi durut ceva, așa că ne-am împachetat și la ora trei noaptea am mers la medic ca să ne spună ce probleme are. Evident, concluzia medicului a fost că nu este nimic grav, sunt fie niște colici cauzate de gaze, fie de la o erupție dentară că îi iese o măseluță.

Sănătate curată

Cu toate că titlul pare puțin ironic, salina de la Târgu Ocna are un efect dovedit în familia noastră. Fratele meu acolo s-a vindecat de o afecțiune respiratorie când avea în jur de doi ani.
Dana, deși a crescut la 15 kilometri nu a fost niciodată, așa că, cu ocazia vizitei la bunicul din Oituz am decis să facem și o tură prin salină. Piticului i-a plăcut foarte tare și cu siguranță vom repeta experiența.

Mutre subterane

Jucarii

Am realizat ca copii mici se pot juca cu orice. In cartile de "parenting" varsta aceasta de la un an la un an si jumatate este dedicata explorarii si jocului cu obiectele de zi cu zi din casa. Maximilian procedeaza la fel si cel mai mult se joca cu oalele, cu pantofii, sau cu matura.

Ttusi, cateodata se joaca si cu jucariile care le are. Uneori Dana spune ca sunt multe,insa cred ca orice copil merita jucarii cat mai multe, si Maximilian nici nu are atatea cate au alti copii. Intr-adevar, fata de unul din Africa, din ceva sat uitat de lume are foarte multe :)

Add caption

Ziua copiilor - 1 iunie 2013

Joaca cu porumbeii, plimbare in parc si o surpriza frumoasa de la unchiul Tibi cand ne-am intors acasa... Un cort de jucarii!

10 lucruri pe care să nu le spui copiilor și cu ce să le înlocuiești

Am găsit un articol interesant aici și pentru cei care nu cunosc limba engleză îl traduc mai jos. Articolul inițial a fost scris de Shelley Phillips pe Lifehack.org. Deoarece traducerea este făcută de mine, s-ar putea ca unele expresii să nu se potrivească la marele fix. De asemenea, unele exemple sau fraze trebuie înțelese ca aplicându-se întregii tipologii de expresii similare.

Cercetările curente arată ca unele dintre cele mai comune lucruri și cele mai pozitive expresii care le folosim cu copiii sunt de fapt chiar distructive. În ciuda bunelor noastre intenții, aceste fraze învață copiii să nu aibă încredere în ei înșiși, să devină falși, să facă cât mai putțin posibil, și să renunțe când ceva devine prea dificil.

Aceasta este o lista a zece expresii care trebuie să le eliminați din conversațiile cu copii acum. Am inclus alternative astfel încât să puteți înlocui aceste fraze cu altele care vor încuraja motivarea intrinsecă și conectarea emoțională.

Foarte bună treabă! "Good job"!

Cea mai mare problemă a aceastei expresii este repetarea ei suficient de des și pentru lucruri pentru care copilul nu a depus cu adevărat un efort. Astfel copilul învață ca orice este o "treabă bună" atunci când mama sau tata spun asta (și doar când mama sau tata spun asta).

Încercați să înlocuiți cu "Ai lucrat din greu ca să obții asta!" Concentrându-vă pe efortul copilului, îl învățăm că efortul este mai important ca și rezultatele. Aceasta învață copilul să fie mai persistent când încearcă o sarcină mai dificilă și să vadă eșecul doar ca o altă treaptă înspre succes.

Bun băiat (sau fată) "Good boy (or girl)"

Această exprimare, cu toate că este rostită cu cele mai bune intenții, are de fapt un efect opus celui sperat. Majoritatea părinților spun asta ca să crească stima de sine a copilului. Din păcate, expresia are un efect complet diferit. Când copilul aude "Băiat bun" după ce a făcut o sarcină care ia fost încredințată, presupune că este "bun" doar pentru că a făcut ce i-ați cerut. Astfel se creează un scenariu în care copilului poate să îi fie teamă să își piardă statutul de "copil cuminte" și motivarea de a coopera să fie doar pentru a primi aprecierile pozitive pe care le așteaptă.

În loc de această exprimare, încercați cu "Apreciez foarte mult ajutorul tău". Astfel copilul primește informații reale despre ce doriți și în ce fel comportamentul lor impactează experiența voastră. Puteți chiar să eliminați complet din ecuație sentimentele proprii și să spuneți ceva de genul "Am văzut că ai împărțit jucăria aceea cu prietenul tău". Aceasta permite copilului să decidă dacă împărțirea jucăriilor este un lucru "bun" și îi permite să repete acțiunea pentru motivația sa proprie, interioară, în loc să o facă doar pentru plăcerea voastră.

Ce pictură frumoasă! "What a beautiful picture!"

Când evaluăm și judecăm arta unui copil, îi văduvim de oportunitatea de a-și judeca și evalua propria muncă.

Încercați să folosiți "Văd roșu, albastru și galben! Poți să îmi povestești despre pictura ta?" Făcând inițial o observație, în loc să oferiți o evaluare, permiteți copilului să decidă dacă pictura este frumoasă sau nu. Poate intenția inițială era să facă o pictură care să sperie. Cerând copilului să vorbească despre pictură, îl invitați să înceapă să își evalueze propria muncă și să își împărtășească propria intenție, caracteristici care îi vor servi creativitatea pe măsură ce se maturizează si devine un artist adevărat.

Oprește-te chiar acum, sau! "Stop it right now, or else!"

Să ameninți un copil nu este niciodată o idee bună. În primul rând vă învățați copilul o caracteristică care nu e sigur că o doriți: folosirea forței brute sau a șireteniei pentru a obține ce dorește, chiar dacă cealaltă persoană nu dorește să coopereze. În al doilea rând, vă puneți în poziția ingrată în care fie trebuie să vă duceți la bun sfârșit amenintările - aplicând o amenințare rostită într-un moment de mânie - sau să renunțați și să vă învățați astfel copilul că amenințările voastre sunt lipsite de conținut. Indiferent de rezultat, nu veți obține rezultatul dorit și vă înrăutațiți relația cu copilul.

Deși poate fi dificil să rezistați tentației de a amenința, încercați să dezamorsați conflictul în alte modalități verbale mai potrivite. "NU ESTE OK să îl lovești pe fratele tău. Mă tem că s-ar putea răni, sau se supără și te lovește și el pe tine. Dacă vrei să lovești ceva, lovește o pernă, sau patul, sau o canapea". Oferind o alternativă sigură, permiteți totuși copilului să își exprime sentimentele și îi validați emoțiile în timp ce setați o graniță clară pentru comportamentul acestuia. Aceasta va conduce la un autocontrol mai bun în timp și la un copil mai cuminte.

Dacă faci asta atunci primești asta!

Mituirea copiilor este la fel de distructivă deoarece îi descurajează să coopereze doar de dragul dorinței de a face ceva și al armoniei. Acest tip de schimb duce pe o pantă alunecoasă și dacă este folosit frecvent, se va întoarce împotriva voastră ca părinți "Îmi fac curat în cameră doar dacă îmi cumperi jucăria aceea!"

Încercați cu "Mulțumesc foarte mult că mă ajuți să fac curat!" Când oferiți o gratitudine reală, copii simt o motivare intrinsecă de a continua să vă ajute. Și dacă copilul dumneavoastră nu a fost de prea mare ajutor în utlima perioadă, încercați să îi amintiți de o perioadă în care a fost "Îți amintești acum câteva luni când mi-ai ajutat săducem gunoiul afară. Ai fost de un mare ajutor. Multumesc!" Și apoi lăsați copilul să realizeze că să vă ajute poate să fie distractiv și este o răsplată în sine.

Ce deștept ești! "You're so smart!"

Când spunem copiilor că sunt deștepți, ne gândim că îi încurajăm și le creștem încrederea în sine. Din păcate, oferirea unei asemenea laude are efectul opus. Spunând copiilor că sunt deștepți, fără să vrem le transmitem  mesajul că sunt deștepți doar când iau nota potrivită, își ating obiectivul, sau produc rezultatul ideal - și aceasta este o presiune foarte mare pentru un copil. Studiile au arătat că dacă li s-a spus copiilor că sunt deștepți după ce au completat un puzzle au fost mai puțin doritori să încerce un puzzle mai complicat. Aceasta deoarece copilul se gândește că dacă nu va performa la fel de bine nu îl vom mai considera "deștept".

În loc de aceasta, încercați să spuneți copiilor că le apreciați efortul. Concetrându-vă pe efort mai mult decât pe rezultat îi dați copilului informația cu ce este mai important. Sigur, să ai un puzzle rezolvat este distractiv, dar la fel de distractiv este să încerci și cu un puzzle mai complex. Aceleași studii au arătat ca atunci când ne concentrăm pe efort - "Ai încercat din greu să faci ____" copiii sunt mai motivați să încerce un puzzle mai complicat ulterior.

Nu plânge!

Să stai lângă copilul tău care plânge nu este niciodată ușor. Dar când spunem lucruri de tipul "Nu mai plânge" le anulăm emoțiile și le spunem că lacrimile sunt inacceptabile. Aceasta poate să învețe copilul să își înăbușe emoțiile, ceea ce poate să ducă la răbufniri mai explozive ulterior.

Încercați să creați un spațiu pentru plânsetele copilului vostru. Spuneți lucruri de tipul "Este OK să plângi. Toată lumea are nevoie să plângă câteodată. Sunt aici ca să te ascult" Puteți chiar încerca să verbalizați sentimentele copilului "Ești foarte dezamăgit că nu putem să plecăm în parc acum, nu-i așa?" Aceasta poate să îl ajute pe copil să își înțeleagă emoțiile și să învețe să le verbalizeze mai devreme. Încurajând această exprimare emoțională îl ajutați să își controleze emoțiile, ceea ce este o caracteristica foarte utilă care îi va servi de-a lungul vieții.

Promit...

Promisiunile călcate dor. Mult de tot. Și deoarece viața este impredictibilă, vă recomand să nu folosiți această frază niciodata.

Alegeți să fiți foarte onest cu copilul. "Știu că vrei să mergi la bunici weekendul acesta și voi face tot ce pot ca să mergem. Ține minte că uneori se pot întâmpla lucruri neașteptate, așa că nu pot să îți garantez că va fi weekendul acesta" Încercați să faceți tot ce puteți dacă ați spus asta. Ținerea cuvântului dat contruiește încrederea și călcarea lui înrăutățește legătura, așa că fiți foarte atent la ce spuneți și faceți tot ce puteți ca să îndepliniți promisiunile.

Încă o mică observație: Dacă vă călcați cuvântul dat, recunoașteți acest lucru, fiți deschis cu copilul și în mod obligatoriu trebuie să vă cereți scuze. Astfel vă învățați copilul ce trebuie să facă când își calcă el cuvântul dat. Să încalci o promisiune este ceva ce facem cu toții la un moment dat. Și chiar dacă este ceva ce nu pare să aibă importanță pentru voi, ar putea să aibă o importanță foarte mare pentru copilul vostru. Încercați tot ce puteți să dați un exemplu de corectitudine, și când nu reușiți, trebuie să vă asumați responsabilitatea pentru ce ați greșit.

Nu e mare lucru! "It's not a big deal!"

Sunt așa de multe moduri în care minimizăm și desconsiderăm sentimentele copiilor noștri, așa că aveți grijă la următorul lucru. Copiii de multe ori consideră ca valoroase lucruri care par mici și nesemnificative din punctul de vedere al unui adult, așa că încercați să vedeți totul din perspectiva copilului vostru. Empatizați cu sentimentele copilului , chiar și când setați granițe sau spuneți nu unei cerințe a acestuia.

"Știu că ai vrut foarte mult să faci aceasta astăzi, dar azi nu se poate" sau "Îmi pare rău că ești dezamăgit, dar răspunsul este nu" sunt alegeri mult mai corecte decât să îi spuneți că dorințele lui nu contează.

De ce ai făcut asta? "Why did you do that?"

Dacă copilul a făcut ceva ce nu vă place, cu siguranță trebuie să aveți o discuție cu el. Oricum, nu în febra momentului respectiv este clipa în care copilul trebuie să învețe din greșeli. Și când întrebi un copil "De ce?" îl forțezi să se gândească despre comportamentul său și să și-l analizeze, ceea ce este o deprindere destul de avansată chiar și pentru un adult. Când sunt confruntați cu o asemenea întrebare mulți copii trec în defensivă și se blochează. În loc de aceasta, deschideți liniile de comunicație încercând să ghiciți ce simte copilul și care este nevoia care l-a motivat să facă ce a făcut. "Erai frustrat deoarece prietenii tăi nu ți-au ascultat ideea?" Încercând să înțelegeți ce simte și de ce are nevoie copilul, ați putea chiar să descoperiți că chiar și supărarea voastră despre incident se micșorează."Oh, și-a mușcat prietenul deoarece avea nevoie de spațiu și era speriat, și nu știa cum să comunice asta în alt fel. Nu este un terorist, este un copilaș!"

5 Things To Stop Saying to Your Kids and What to Say Instead | Lifehack

---

Shelly Birger Phillips is passionate about being the best human she can possibly be and supporting others to do the same. She has helped hundreds of clients overcome personal challenges and develop the skills to live happier, more authentic lives. You can find her conscious parenting blog here, and Her Authentic World team here: Follow her on Twitter here or email her at shelly at awakeparent.com.

Continuare zi de nastere - Marghita

Asa cum am promis, continuarea.
In Bihor ne-a asteptat toata familia. Maximilian a primit din nou cadouri si un nou tort foarte frumos. Ca si o coincidenta fericita de 1 apilie a fost si ziua de nastere a nasei mele, adica a celei pe care noi o numim strabunica lui Maximilian :) A implinit 74 ani si a spus ca a fost una dintre cele mai fericite zile din viata ei.

Strabunica si Maximilian

Daca faza cu alesul obiectelor care se zice ca ii vor influenta si modela viata am facut-o in Bucuresti, am ales sa trecem prin ceremonialul taierii motului in Marghita, chiar daca la noi in zona nu este obiceiul.

Motul

Si acum imi dau seama ca nu am spus ce a ales Maximilian. Chiar daca nu cred in asemenea superstitii, tot este fascinant sa vezi ce alege un copilas micut si pe urma sa brodezi o poveste pe obiectele respective. Piticul nostru a ales un smartphone cu Android, si este interesant de vazut ce tehnologie va exista peste vreo cincisprezece ani care sa fie similara cu telefonul mobil. Al doilea obiect selectat a fost cheia de la masina, si al treilea a fost un CD cu Iris. Unchiul Tibi a inventat imediat ca o sa vanda CD-uri din portbagaj in Vama Veche.
Revenind la sarbatorirea din Marghita, bunicul ne-a facut o surpriza foarte frumoasa cand ne-a prezentat cadoul lui, un mielusel in carne si oase, foarte frumos si foarte bland.

Mieluselul

Suprapunerea cu sarbatorile catolice de Pasti a fost benefica,

Meniu pascal

deoarece am reusit sa aducem mai multa familie in Marghita pentru aceasta sarbatorire, si a fost una dintre putinele ocazii cand am putut sa ne intalnim cu totii. Urmatoarea ocazie va trebui sa fie o nunta ;)

Familia.... o parte cel putin

Si inca putina familie

Daca in majoritatea pozelor Maximilian pare preocupat, ca sa nu spun chiar speriat, este deoarece au fost foarte multe persoane si se intamplau foarte multe chestii noi si deosebite, care l-au pus putin in defensiva. Va asigur ca a ras si s-a distrat de minune si el, nu doar noi.

La multi ani!

Maximilian a implinit un anisor in data de 28 martie 2013.

Maximilian la un anisor

Ziua a inceput cu cadoul nostru, a continuat cu petrecerea cu prietenele cu care iese in parc (alti copii de varste similare) si s-a terminat cu intalnirea cu prietenii de familie.

Maximilian si prietenele

Cadoul de la mami si tati

Cadouri o multime, unele potrivite pentru un an, altele potrivite pentru un an si jumatate, sau chiar doi, dar e mai bine daca sunt separate intre ele, ca si asa se plictiseste de ele si asa macar cand ajunge la o noua varsta deja are jucariile.

Cadoul de la unchiul Tibi

Tortul a fost extraordinar, si nu stiu de unde l-a comandat Larisa, insa a fost super si ca gust, si ca aspect. Multumim Z!

Milidge si Doig, pe tort

Evident, a doua zi am pornit la drum inspre Bihor pentru a continua petrecerea si pentru a primi noi cadouri si pupici de la bunici. Deoarece deja Maximilian nu mai suporta drumurile lungi ne-am oprit la o pensiune in Sibiu si cred ca si alta data cand mai avem drum asa lung si vrem sa facem o pauza tot aici o sa ne oprim. A doua zi, adica azi, am pornit de dimineata din Sibiu, si abia seara la 5 am ajuns in Marghita din cauza drumurilor foarte proaste.
Drumul a fost foarte lung, insa a meritat. Primirea a fost spectaculoasa, si toti bunicii ne-au asteptat cu bratele deschise. Spun toti bunicii, deoarece si pe unchiul si matusa mea ii consideram bunici, ca au "infiato" pe Dana in perioada in care a lucrat in Ungaria.
Ziua inca nu s-a terminat, deoarece si sora mea cu sotul ar trebui sa ajunga in seara aceasta.

Zile de naștere

La mulți ani Sofia!

Una dintre prietenele lui Maximilian a împlinit 1 an și am fost invitați la petrecere. Când am ajuns, Maximilian a rămas puțin blocat/timorat din cauza mulțimii de oameni necunoscuți și a avut nevoie de vreo 15-20 de minute să treacă peste blocajul acesta. Am fost cu el la locul de joacă și nici măcar între bile nu s-a dezlănțuit, însă și-a revenit și am încins o joacă de nu e adevărat. Ne-am dat pe tobogan, am aruncat cu bile, am chiuit, am spart baloane. Pe Maximilian l-au pupat fetițele de vârsta lui, și l-au îmbrățișat chiar dacă tăticii nu erau chiar de acord.

Somnul de noapte

Maximilian este foarte agitat și uneori nu mai dovedim cu el. În noaptea aceasta a refuzat să doarmă. A trebuit să aprindem lumina la ora 3 ca să se liniștească și să adoarmă. Cred că îi este frică de întuneric și dacă am dreptate o să scape de asta abia la 14-15 ani. Știu asta din proprie experiență :)

O zi uzuală

Maximilian a devenit foarte alintat. Poate că este greșeala noastră ca și părinți, însă vom încerca să îl corectăm în timp. Dacă nu primește ce vrea face un tămbălău monstruos și mie cel puțin îmi este greu să comunic cu el eficient, deoarece câteodată folosesc prea multe cuvinte. Uneori mă aștept să înțeleagă ce și de ce nu are voie să facă ceva, sau de ce este nevoie să facă ceva într-un anumit fel. Evident, deoarece are doar 10 luni, nu se întâmplă asta, așa că trebuie să găsesc altă metodă de comunicare :) Dana evident nu are nici o problemă să se facă înțeleasă, dar ea stă mult mai mult cu piticul.
Vorbeam despre o zi uzuală. Asta înseamnă trezirea la ora 8:30-9:00, mic dejun pe la 9:30-10, joacă, poate o oră de somn, prânz, iar joacă și somn, joacă, joacă, cină, joacă, baie, lăptic, somn, sân, somn, sân, somn, sân....